Chipuri ale Sfintei Treimi

[Mary Naeem]

Chipuri ale Sfintei Treimi

Fără piatră, cremene şi iască nu se aprinde focul. Aşa cum acestea trebuie să fie împreună, tot astfel şi Sfânta Treime trei sunt şi una. Sau precum apa, grindina şi zăpada, toate trei o fire sunt. Sufletul este unul; o persoană naşte cuvântul; este şi răsuflarea, care este a sufletului, iar nu a trupului. Sufletul este în chipul Tatălui, cuvântul sufletului este în chipului Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, iar răsuflarea sufletului este în chipul Preasfântului Duh. Sufletul naşte cuvântul cu mintea, iar al doilea cuvânt îl nasc buzele. Şi precum cuvântul este născut mai întâi de suflet şi nu este arătat, iar apoi prin buze se face arătat, tot astfel şi Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu S-a născut mai înainte de veci din Dumnezeu şi Tatăl, însă nu s-a arătat oamenilor, ci a stat în sânul Tatălui. Mai apoi S-a născut a doua oară din buzele Proorocilor şi din preacurata şi pururea Fecioara Maria şi S-a făcut arătat lumii întregi. A doua naştere se numeşte din trup când S-a arătat. Iar atunci când a fost pe Cruce, a suferit omenitatea, materia trupului, iar Dumnezeirea a rămas nepătimitoare. Şi aşa cum, atunci când soarele luminează un copac, iar cineva îl taie cu securea, copacul este cel ce suferă tăierea, în vreme ce razele soarelui rămân netăiate şi nevătămate, la fel şi Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos. Deşi în vremea Patimilor era unită cu trupul şi nu S‑a despărţit de el, precum razele soarelui de copac, nu a pătimit. Ome*nitatea însă a pătimit, precum copacul, în vreme ce Dumnezeirea a rămas nevătămată, precum soarele. (…)

Se cuvine, fraţii mei creştini, ca, aşa cum am citit în dumnezeieştile Scripturi, să începem învăţătura noastră de la Dumnezeu, iar când terminăm să-I mulţumim. Nu sunt vrednic să pomenesc Numele Dumnezeului meu, însă El fiind milostiv, nu mă leapădă. Aşadar, fraţii mei, să lăsăm flecărelile necredincioşilor, ereticilor, ateilor şi să spunem numai cele cu care Duhul Sfânt i-a luminat pe Prooroci, Apostoli şi pe Părinţii Bisericii noastre să le scrie. Însă nu le putem spune pe toate, pentru că este nevoie de mult timp, ci pe cele de care este mai mare nevoie. Iar cel iubitor de învăţătură să caute să le afle şi pe celelalte.

Aşadar, preabunul şi preamilostivul Dumnezeu, fraţii mei, este Unul, iar cel care spune că sunt mai mulţi dumnezei este diavol. Un Dumnezeu în Treime, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, o Fire, o Slavă, o Împărăţie, un Dumnezeu. Este un Domn necuprins, netâlcuit, necircumscris, atotputernic, întreg lumină, întreg bucu*rie, întreg milostivire, întreg binefacere, întreg dragoste. Nu avem nimic în lume cu care să asemănăm Sfânta Treime. Însă pentru a da un cât de mic ajutor minţii noastre, teologii Bisericii noastre aduc unele pilde. Printre ele ne dau ca exemplu soarele. Ştim toţi că soarele este unul, Unul este şi Dumnezeu. Şi aşa cum soarele luminează această lume simţită, tot astfel şi Sfânta Treime, Dumnezeu, o luminează pe cea înţelegătoare.

Spunem, fraţii mei, că soarele este unul, dar sunt şi trei împreună. Are raze, pe care ochii noştri le văd ca pe nişte linii, are şi lumină, care luminează toată lumea. Cu soarele Îl asemănăm pe Tatăl Cel fără de început, Dumnezeul nostru, cu razele soarelui pe Hristos Fiul lui Dumnezeu Cel împreună fără de început, şi cu lumina soarelui pe Duhul cel de o fiinţă.

Este şi un alt chip de a înţelege Sfânta Treime. Cum? Să vă spovediţi curat şi să vă împărtăşiţi cu Preacuratele Taine cu frică şi cu evlavie şi atunci vă va lumina Harul Preasfântului Duh să înţelegeţi, căci prin învăţătură nu puteţi înţelege. În această Preasfântă Treime noi, creştinii ortodocşi, credem, pe Ea o slăvim şi Ei I ne închinăm. Acesta este adevăratul Dumnezeu şi în afară de Sfânta Treime cei ce sunt numiţi dumnezei sunt demoni. Şi nu numai noi credem în Sfânta Treime, O slăvim şi I ne închinăm, ci şi Îngerii şi Arhanghelii, care sunt ca stelele cerului şi nisipul mării, şi toate cetele cereşti, fără încetare, zi şi noapte, slăvesc pe Sfânta Treime. Prooroci, Apostoli, Mucenici, Asceţi, ca stelele cerului şi ca nisipul mării, şi-au vărsat sângele lor pentru dragostea Sfintei Treimi, au dobândit Raiul şi se bucură pururea. Bărbaţi şi femei cât stelele cerului şi nisipul mării s-au lepădat de lume, au mers în pustie şi s-au nevoit toată viaţa pentru dragostea Sfintei Treimi şi s-au dus în Rai şi se bucură pururea. Bărbaţi şi femei cât stelele cerului şi nisipul mării au trăit în lume în înfrânare şi feciorie, în posturi, rugăciuni şi milostenii, făcând fapte bune pentru dragostea Sfintei Treimi. Au petrecut şi aici cum se cuvine şi au mers şi în Rai ca să se bucure pururea. (…)

Aţi auzit, fraţii mei, cum trebuie să se facă semnul Crucii şi ce înseamnă. După cum Sfânta Treime este slăvită în Ceruri de către Îngeri, tot astfel şi noi să împreunăm primele trei degete ale mâinii drepte. Şi neputând să urcăm la Cer, ca să ne închinăm, ducem mâna la cap (căci capul închipuie Cerul) şi spunem: „după cum Îngerii slăvesc pe Sfânta Treime în Cer, tot astfel şi noi ca nişte robi dăm slavă şi ne închinăm Sfintei Treimi”. Şi după cum degetele sunt trei, şi separate şi împreună, tot astfel şi Sfânta Treime sunt Trei Persoane, dar un Dumnezeu. Coborând mâna la pântece spunem: „Mă închin Ţie şi Te iubesc, Doamne al meu, că Te-ai pogorât şi Te-ai întrupat pentru păcatele noastre”. Apoi ducem mâna la umărul drept şi spunem: „Mă rog Ţie, Dumnezeul meu, să mă ierţi şi să mă aşezi de-a dreapta Ta, împreună cu drepţii”. Ducând-o la umărul stâng spunem: „Mă rog Ţie, Doamne al meu, să nu mă aşezi de-a stânga, cu păcătoşii”. Apoi coborând mâna la pământ spunem: „Te slăvesc, Dumnezeul meu, mă închin Ţie şi Te slăvesc, căci aşa cum Te-ai pogorât în mormânt, şi eu mă voi pogorî”. Iar când ne ridicăm în picioare, arătăm Învierea şi spunem: „Te slăvesc şi mă închin Ţie, Doamne al meu, că ai înviat din morţi ca să ne dăruieşti viaţă veşnică”.